Chirurgie pediatrică la Adeomed

Semne și simptome care necesită consult chirurgical

O umflătură în zona inghinală sau la nivelul ombilicului, care se accentuează când copilul plânge, tușește sau se ridică în picioare, sugerează adesea o hernie și merită evaluată. Un testicul care nu se simte în sac, în cazul băiețeilor, o umflătură nedureroasă a scrotului sau o asimetrie care persistă sunt alte motive frecvente de prezentare la medic.

La acestea se adaugă durerile abdominale care revin fără o explicație clară, o aluniță sau o formațiune a pielii care crește ori își schimbă aspectul, precum și dificultățile de alimentație la sugar, însoțite de vărsături repetate. Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă automat o operație, dar fac necesară expertiza unui chirurg pediatru, care poate decide dacă este nevoie de investigații suplimentare.

Semne de alarmă care înseamnă urgență chirurgicală

Anumite simptome impun ajutor medical imediat, nu o programare. Sună la 112 sau mergi de urgență la spital dacă cel mic are o durere abdominală violentă și continuă, burtica tare și umflată, vărsături de culoare verde (elimină bilă), nu are tranzit intestinal sau prezintă o hernie inghinală ori ombilicală evidentă și dureroasă.

O altă urgență clasică este durerea bruscă și intensă la nivelul unui testicul, adesea însoțită de umflătură și greață - o posibilă torsiune testiculară (răsucirea testiculului); fereastra de salvare a organului este limitată și intervenția trebuie făcută cât mai repede.

Apendicita acută, una dintre cele mai frecvente cauze pentru operația abdominală de urgență la copii, se manifestă tipic printr-o durere care începe în jurul ombilicului și coboară în partea dreaptă jos, cu febră și lipsa poftei de mâncare. Aceasta se poate complica, ducând la peritonită, în lipsa unei intervenții prompte.

Când te trimite pediatrul sau medicul de familie

De cele mai multe ori, drumul spre chirurgul pediatru trece de la cabinetul pediatrului sau al medicului de familie, specialiștii care urmăresc copilul în timp, îi cunosc istoricul și recunosc momentul în care o problemă depășește sfera tratamentului medicamentos. Ei pot depista, în cadrul unui control de rutină, fimoza, granulomul ombilical, o hernie, o infecție urinară care se repetă și ridică suspiciunea unei malformații sau o formațiune care necesită evaluare suplimentară.

Această colaborare este în beneficiul celui mic. Specialistul care face recomandarea oferă chirurgului un context medical complet, sprijinind procesul de diagnosticare și luarea celei mai bune decizii terapeutice.

Afecțiuni ale peretelui abdominal și tubului digestiv

Aici se încadrează unele dintre cele mai frecvente motive de operație la copil: hernia inghinală și hernia ombilicală, care apar când o porțiune de intestin sau de țesut împinge printr-un punct slab al peretelui abdominal.

La nivelul tubului digestiv, lista este mai lungă. Sunt posibile apendicita acută, care se rezolvă prin apendicectomie (îndepărtarea apendicelui), malrotația intestinală, invaginația intestinală (un segment de intestin „intră" în cel următor, ca un telescop) sau, la sugari, stenoza hipertrofică de pilor, o îngroșare a mușchiului care golește stomacul și provoacă vărsături în jet. Nu în ultimul rând, copiii pot dezvolta litiază biliară (pietre la fiere), care se tratează adesea prin colecistectomie laparoscopică, adică îndepărtarea veziculei biliare prin câteva incizii mici.

Multe dintre aceste afecțiuni se manifestă prin durere abdominală, vărsături sau tulburări de tranzit, motiv pentru care evaluarea rapidă contează. Unele se rezolvă printr-o intervenție programată, altele sunt urgențe, dar toate au, de regulă, o evoluție bună, dacă sunt tratate la timp.

Afecțiuni urologice și genitale

Problemele aparatului urinar și genital sunt un capitol important al chirurgiei pediatrice. Testiculul necoborât (criptorhidie) afectează un procent notabil dintre băieții nou-născuți la termen și se rezolvă printr-o operație numită orhidopexie, care aduce și fixează testiculul în poziția normală. Tot la nivel genital apar hidrocelul (acumularea de lichid în jurul testiculului), varicocelul (vene dilatate la nivelul scrotului), fimoza (prepuțul prea strâmt, uneori rezolvat prin circumcizie) și hipospadiasul, o poziție anormală a orificiului urinar, care se corectează chirurgical. Torsiunea testiculară, descrisă mai sus, rămâne însă urgența majoră a acestei zone.

La nivelul aparatului urinar, afecțiunile țin adesea de curgerea urinei dinspre rinichi spre vezică. Un reflux vezico-ureteral (întoarcerea urinei din vezică spre rinichi), o hidronefroză congenitală (dilatarea rinichiului prezentă de la naștere), megaureterul și ureterocelul pot favoriza infecțiile repetate și, netratate, pot afecta rinichiul. O parte dintre aceste afecțiuni se corectează chirurgical la o anumită vârstă, iar momentul intervenției este ales cu grijă.

Afecțiuni ginecologice pediatrice

Chirurgia pediatrică se ocupă și de anumite probleme ginecologice care apar la fetițe și adolescente: chisturi ovariene, coalescență labială (lipirea labiilor mici) sau himen neperforat - o malformație în care membrana himenală nu are deschidere și care poate necesita corecție chirurgicală atunci când devine simptomatică. Multe dintre aceste afecțiuni sunt rare și cer o abordare delicată, adaptată vârstei.

Afecțiuni cranio-cervico-faciale

În această categorie regăsim formațiunile și malformațiile de la nivelul capului și gâtului, precum chistul de canal tireoglos (formațiune pe linia mediană a gâtului rămasă din dezvoltarea glandei tiroide), chistul de arc branhial (situat lateral) sau adenopatia cervicală, adică ganglionii măriți de la nivelul gâtului - de cele mai multe ori, o reacție la o infecție.

Tot în sfera cranio-cervico-facială intră frenul lingual scurt (anchiloglosia) - membrana care leagă limba de planșeul gurii și care, când este prea strânsă, poate îngreuna alăptarea sau vorbirea. Corectarea este simplă și rapidă.

Afecțiuni ale pielii și țesuturilor moi

Formațiunile cutanate și subcutanate sunt frecvente în copilărie, iar cele mai multe au o natură benignă. Hemangiomul, chistul sebaceu și cel dermoid pot necesita îndepărtare chirurgicală din motive funcționale, estetice sau legate de riscul de complicații. La acestea se adaugă situațiile inflamatorii, cum sunt abcesele (o colecție de puroi) sau furunculele, care trebuie deschise și drenate.

Alte probleme, frecvente la copiii mai mari și la adolescenți, sunt unghia încarnată (care crește în pielea din jur și provoacă durere și infecție) și boala pilonidală - o afecțiune a șanțului interfesier, asociată cu formarea unei cavități pilonidale. Acestea se rezolvă, de regulă, prin intervenții de mică amploare, care uneori nici nu necesită internare.

Chirurgie toracică pediatrică

Aceasta se ocupă de afecțiunile cutiei toracice și ale organelor din interiorul ei, precum pectus excavatum (torace înfundat) sau pectus carinatum (torace proeminent), pleurezia (inflamația membranei care învelește plămânii, cu acumularea de lichid în spațiul dintre cele două foițe pleurale) sau pneumotoraxul (pătrunderea de aer în cavitatea toracică, ce împiedică plămânul să se dilate). Aceste operații sunt mai complexe și cer o echipă cu experiență și o pregătire atentă a copilului. Din fericire, multe se pot realiza astăzi prin tehnici minim invazive, care reduc dimensiunea inciziilor și scurtează recuperarea.

Malformații congenitale și chirurgie neonatală

Chirurgia neonatală se adresează celor mai mici pacienți, uneori la doar câteva ore de la naștere. Malformațiile congenitale, precum o atrezie esofagiană (esofagul întrerupt, care nu ajunge la stomac), herniile diafragmatice, malformațiile anorectale sau anumite defecte ale peretelui abdominal pun adesea viața nou-născutului în pericol și cer intervenție rapidă. Tot la nou-născut și la sugarul mic apar boala Hirschsprung (lipsa celulelor nervoase de la nivelul intestinului, care blochează tranzitul) și enterocolita necrozantă, o inflamație gravă a intestinului întâlnită mai ales la prematuri.

O parte dintre aceste afecțiuni sunt depistate încă din timpul sarcinii, prin ecografie, ceea ce permite pregătirea din timp a echipei.

Chirurgie oncologică pediatrică

În cazul diagnosticării cu o boală oncologică, operația este aproape întotdeauna parte dintr-un plan mai amplu, gestionat de o echipă multidisciplinară. Chirurgul pediatru intervine pentru a preleva o probă (biopsie), pentru a îndepărta tumora sau pentru a monta dispozitive care ușurează tratamentul, cum sunt cateterele pentru chimioterapie, și lucrează în strânsă legătură cu toți ceilalți specialiști implicați.

Chirurgia clasică (deschisă)

Chirurgia deschisă presupune o incizie prin care medicul ajunge direct la zona unde trebuie intervenit. Rămâne varianta optimă pentru multe situații, mai ales atunci când afecțiunea cere o vizibilitate largă sau când urgența nu permite altă abordare. Deși lasă o cicatrice mai vizibilă decât tehnicile minim invazive, este o metodă verificată, cu rezultate solide, folosită de zeci de ani în chirurgia copilului.

Chirurgia minim invazivă (laparoscopie și toracoscopie)

Chirurgia minim invazivă se realizează prin câteva incizii foarte mici, prin care se introduc o cameră și instrumente subțiri. La nivelul abdomenului se numește laparoscopie, iar la nivelul toracelui, toracoscopie. Avantajele pentru copil sunt concrete: durere redusă după operație, cicatrici aproape invizibile, risc mic de infecție și, de multe ori, o revenire mai rapidă acasă și la joacă. Nu orice afecțiune se pretează acestei tehnici, însă acolo unde este posibilă, schimbă în bine experiența micilor pacienți.

Intervențiile de o zi (chirurgia ambulatorie)

O bună parte dintre operațiile frecvente la copil, cum sunt herniile sau îndepărtarea unor formațiuni ale pielii, se fac în prezent în ambulatoriu. Copilul vine dimineața, este operat și, dacă totul decurge normal, pleacă acasă în aceeași zi, sub supravegherea părinților. Acest tip de intervenție reduce timpul petrecut în spital, un aspect important pentru confortul emoțional al copilului, care se recuperează mai bine în mediul familiar de acasă.

Procedurile endoscopice

Unele afecțiuni pot fi investigate și tratate fără incizii, cu ajutorul endoscopului - un instrument subțire prevăzut cu o cameră, care este introdus în corp prin orificiile naturale. Pentru endoscopia digestivă, de exemplu, care permite atât diagnosticul, cât și anumite tratamente la nivelul tubului digestiv, acesta se introduce prin gură și trece prin gât, esofag și stomac până în duoden. Pentru rinoscopie sau laringoscopie, se introduce prin cavitatea nazală, iar pentru colonoscopie, prin rect, pentru a examina intestinul gros.

Intervențiile neonatale și de urgență

La polul opus ca amploare se află intervențiile de urgență și cele efectuate la nou-născut. Aici, decizia se ia rapid, iar operația se adaptează stării copilului în acel moment. Fie că este vorba despre o apendicită complicată, o hernie strangulată sau o malformație depistată la naștere, aceste intervenții cer o echipă pregătită să acționeze prompt și o monitorizare atentă înainte și după operație.

Programări și informații rapide

0772 020 200