Ce este bilirubinemia?
Bilirubinemia se referă la nivelul de bilirubină din sânge, o substanță galbenă care rezultă din descompunerea celulelor roșii din sânge. În mod normal, bilirubina este procesată de ficat și eliminată din corp prin bilă. Cu toate acestea, la nou-născuți, ficatul nu este complet dezvoltat, ceea ce poate duce la acumularea excesivă de bilirubină în sânge și, implicit, la apariția icterului neonatal – o condiție în care pielea și sclerele ochilor devin galbene.
Cauzele bilirubinemiei la nou-născuți
Bilirubinemia este comună la nou-născuți din mai multe motive. În primul rând, bebelușii au un număr mai mare de celule roșii în sânge care se descompun rapid după naștere. În al doilea rând, ficatul unui nou-născut nu este încă suficient de matur pentru a procesa toată bilirubina rezultată, ceea ce duce la acumularea acesteia în sânge.
Există și factori care pot crește riscul de bilirubinemie severă, cum ar fi nașterea prematură, incompatibilitatea de grup sanguin între mamă și copil sau anumite deficiențe enzimatice. De asemenea, alăptarea insuficientă poate contribui la o eliminare mai lentă a bilirubinei.
Simptomele și diagnosticarea bilirubinemiei
Principalul simptom al bilirubinemiei este icterul, care apare de obicei în primele 2-3 zile de viață. Icterul începe de la cap și se extinde către trunchi și extremități pe măsură ce nivelul de bilirubină crește. În cazurile severe, bilirubinemia poate provoca simptome mai grave, cum ar fi letargia, dificultățile de hrănire și, în cazuri extreme, leziuni cerebrale cunoscute sub numele de kernicterus.
Diagnosticul bilirubinemiei se face prin evaluarea vizuală a icterului și confirmarea prin teste de sânge care măsoară nivelul de bilirubină. În funcție de rezultatele acestor teste, medicul poate decide dacă este necesar un tratament.
Tratamentul bilirubinemiei
Tratamentul bilirubinemiei depinde de severitatea acesteia. În cazurile ușoare, expunerea copilului la lumină naturală și alimentarea frecventă pot ajuta la reducerea nivelului de bilirubină, deoarece aceasta este eliminată prin scaun. În cazurile mai grave, este necesară fototerapia, un tratament care implică expunerea copilului la o lumină specială care ajută la descompunerea bilirubinei în substanțe mai ușor de eliminat de către organism.
În situații rare, când nivelul de bilirubină este extrem de ridicat și nu răspunde la fototerapie, poate fi necesară o transfuzie de sânge pentru a reduce rapid nivelul de bilirubină și a preveni complicațiile.
Importanța monitorizării și prevenției
Monitorizarea atentă a nivelului de bilirubină este crucială în primele zile de viață ale nou-născutului. În special în cazul bebelușilor cu factori de risc crescut, cum ar fi prematuritatea, medicii vor efectua teste regulate pentru a asigura că nivelul de bilirubină rămâne în limite sigure. De asemenea, încurajarea alăptării frecvente și a expunerii adecvate la lumină sunt măsuri preventive importante.
Bilirubinemia și gestionarea eficientă a icterului neonatal
Bilirubinemia este o condiție frecventă la nou-născuți, dar cu o monitorizare atentă și tratament adecvat, majoritatea cazurilor se rezolvă fără complicații. Înțelegerea importanței evaluării precoce și a tratamentului corespunzător poate preveni evoluția icterului neonatal în forme severe și poate asigura o dezvoltare sănătoasă a nou-născutului. Colaborarea între părinți și medici este esențială pentru a monitoriza și a răspunde prompt la orice semne de bilirubinemie.